ALEGE UNUL DINTRE SERVERELE DE MAI JOS PENTRU PENTRU A VIZIONA FILMUL
  • SERVER 1
  • SERVER 2
  • SERVER 3
  • SERVER 4
  • SERVER 5
  • TRAILER
Timp de mai bine de două decenii, societatea franceză n-a părut dispusă să examineze problemele morale puse de ocupația germană, dar profundele frământări sociale din mai 1968 au adus o anumită deschidere în acest sens. Documentarul lui Marcel Ophüls, „Le chagrin et la pitié” aka „The Sorrow and the Pity” (Tristete și milă) își concentrează atenția asupra evenimentelor din orășelul Clermont-Ferrand. Deși inițial televiziunea națională i-a oferit sprijinul, filmul lui Marcel Ophüls n-a fost difuzat pe post și a fost lansat doar în cinematografe, devenind rapid cea mai controversată peliculă a anului. A urmat distribuția internațională, în urma căreia această consemnare (timp de 4 ore) a amintit supraviețuitorilor epocii fasciste, întreruptă periodic de înregistrările de arhivă, a căpătat statutul unuia dintre cele mai aplaudate documentare din istoria filmului. Marcel Ophüls a ales un oraș din „zona liberă” a Franței regimului de la Vichy, pentru a putea analiza felul în care opera guvernul colaboraționist. Personajele sale din interviuri provin din diferitele categorii sociale, de la aristocrați la țărani și până la soldați germani fotografiați cu medaliile pe piept. Reducând la minimul narațiunea și generalizările deformate, „Le chagrin et la pitié” reflectă fidel ambiguitățile și contradicțiile perioadei. Tonul filmului este totuși acela de „Chagrin” (tristete, dar și rușine), provocat de întrebările insistente ale intervievatorului și de minciunile sau denaturările care devin evidente în răspunsurile subiecților, datorită naturii variate a mărturiilor culese și reacțiilor spontane la întrebările dificile și incomode. (R. Barton Palmer, doctorate la Yale University și New York University, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață
8.3
1 Like-uri
Data: 13 aprilie 2017
Accesări: 675
Etichete: 1969, chagrin, la, le, pitié, pity, sorrow